Adrian și Veronica au peste 30 de ani și sunt căsătoriți din 2010. Ei lucrează ca maseori la Centrul de Terapie și Reabilitare pentru copii „Ghicelui” Arad și sunt asistenți sociali calificați. Amândoi au suferit de orbire absolută încă de la naștere.
„Pentru noi, ideea unui câine ghid a fost un vis neîmplinit”, spune Adrian. „Părea de neatins în România.”
În vara lui 2014 l-au cunoscut pe Max, un câine ghid irlandez, la București.
„Atunci a declanșat ceva practic imposibil de explicat”, spune Adrian. „Ne-am dat seama atunci că, ca cuplu cu deficiențe de vedere, putem obține independența cu un câine ghid.”
Nu este întotdeauna ușor pentru nevazatori să depindă de o a treia persoană văzătoare care să îi ajute. Legătura dintre Adrian și Veronica și Max s-a stabilit rapid și dragostea a fost prima „privire”.
Au fost nevoiți să aștepte până în septembrie ca Max să vină la Arad. Mi s-a părut o eternitate. S-au simțit onorați să fie instruiți cu domnul Alan Brooks din Marea Britanie, precum și cu Anca Vasile de la organizație de caritate.
„După doar 10 zile am dobândit mobilitatea spațială pe care am dorit-o mereu.” spune Adrian. „Dragostea noastră pentru căței exista deja și dorința noastră de a învăța a fost intensă.”
Parteneriatul lor cu Max a fost primul parteneriat tandem din România, dacă nu din Europa de Est. Acum ar putea merge singuri, cu Max, la serviciu și înapoi și să facă lucruri banale, cum ar fi să meargă la cumpărături, fără a depinde de altcineva.
„Cel mai important lucru”, spune Adrian, „a fost ideea că, ca cuplu, am putea face o plimbare împreună. Nu am cuvinte să explic cum s-a simțit să mergem împreună în cuplu, cu ajutorul lui Max, la o plimbare romantică sau la o cină.” Acum, cu ajutorul prietenului lor inteligent Max, ei pot merge oriunde au nevoie.
„Veronica poate să meargă să-și cunoască prietenii”, spune Adrian, „și eu pot ieși cu băieții.”
Ei sfătuiesc orice orb care își dorește independența să ia în considerare obținerea unui câine ghid, deși implică multă responsabilitate.
„Câinele ghid are nevoi și este o ființă care depinde de orbi”, explică Adrian.
„El are nevoie de dragoste, mângâiere, joacă și să fie îngrijit. El trebuie plimbat indiferent de ploaie, zăpadă și căldură și are nevoi fiziologice. Un câine sănătos și fericit face o viață fericită orbilor.”
Adrian explică că și persoanele nevăzătoare au nevoie de mobilitate și orientare pentru a fi compatibile cu un câine-ghid și este, de asemenea, important să menținem toate abilitățile oferite de dresorul de câini-ghid.
„În caz contrar, câinele ar putea pierde o parte din abilități”, spune Adrian, „și nu vei fi obținut nimic.”
Adrian și Veronica consideră că guvernul ar trebui să elaboreze o legislație adecvată pentru persoanele cu dizabilități. Comunitatea locală ar trebui să respecte legislația privind accesibilitatea în locurile publice pentru a ușura viața nevăzătorului. O campanie media bine dezvoltată ar ajuta la educarea publicului și să-l conștientizeze mai mult cu privire la importanța câinilor ghid pentru nevăzători.